"''A iesit Iisus si S-a dus intr-un loc pustiu si se ruga acolo'' (Mc. l, 35). Domnul se roaga aici ca om sau, mai bine zis, ca Cel ce S-a inomenit cu fire omeneasca. Rugaciunea Lui mijloceste pentru noi si este, totodata, pilduitoare pentru omenitatea Lui, care se cuvenea sa intre pe o anumita cale in stapanirea Dumnezeiescului, in acest din urma inteles, ea este pentru noi o pilda. Apostolul Pavel ne invata ca Duhul se roaga in cei ce L-au primit si, fireste, nu Se roaga singur, ci dand imbold nazuintei duhului omenesc de a se ruga lui Dumnezeu: si iata ca avem aici rugaciunea miscata de Duhul Sfant. Aceasta insa este treapta de sus a rugaciunii. Calea catre aceasta treapta este, pentru cei ce cauta curatirea si sfintirea, nevointa intru rugaciune, insingurarea, noaptea sunt cele mai prielnice imprejurari pentru aceasta nevointa; iar nevointa in sine sta in multe ingenun-chieri insotite de suspinari ale inimii. Osteneste-te iar si iar, izgonind orisice lenevie. Domnul se va milostivi de tine si iti va da duhul rugaciunii, care va incepe sa lucreze in tine ca rasuflarea in trup. Pune inceput! Iata acum vremea bineprimita."
Sf. Teofan Zavoratul
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu